Astazi a fost una dintre zilele acelea care iti confirma ca esti inconjurat de ingeri, ca pot sa existe miracole, ca toate astea nu sunt doar in carti.
Azi de dimineata m-am trezit destul de devreme ca sa ma duc la ai mei. Urma sa facem supa de vitel, masline cu pui si galuste cu prune, preferatele mele si ale fratelui meu. Si toate astea pana la ora 13.00 cand trebuie sa fim la Andu ca sa mancam. Ce pot sa spun. Aveam ceva acivitate pentru ziua asta. Si asa a si fost.
Cand am ajuns la ai mei, vitelul era pus la fiert in oala sub presiune, maslinele fierbeau pe aragaz iar mama mesteca de zor in sosul de la masline. M-am apucat cu spor si drag sa spal prunele. Dupa ce le-am spalat m-am apucat sa le desghioc. Si asa mai trecu din timp.
La un moment dat a inceput sa fasaie oala sub presiune. Mama a luat o lingura si i-a dat in cap ca prea facea urat. asa ca a tacut. Tata i-a zis sa dea focul mai incet la aragaz. Era 9 si jumatate. Pe la 10.45 urma sa fie gata vitelul. Totul mergea conform planului.
Am mai lancezit un pic prin bucatarie si neavand ce face m-am dus la calculator sa downloadez pozele ce le facusem aseara cu Andu, Ioana si cele 2 mici. Cand s-a auzit un bumm, si un zgomot de parca tot bufetul de bucatarie ar fi cazut din perete. Am alergat intr-un suflet inspre bucatarie. Dar nu se vedea nimic inauntru. In usa bucatarie era tata. Dar mama? Mama unde era? Stiam ca o lasasem la chiuveta spaland ceva. Am strigat. Mamiii!!! nimic. Nici un raspuns. La un moment dat a inceput sa se limpezeasca atmosfera in bucatariesi a aparut mai intati o soseta albastru cu roz intr-un papuc rosu, apoi genunchiul, apoi cel de al doilea papuc, apoi cel de-al doilea genunchi si parte din sortul albastru pe care il purta. Incet incet a aparut toata. Era mama. Era in picioare in fata mesei. Am strigat la ea si eu si tata: Esti bine? Te doare ceva? Te-ai speriat? Nici un raspuns. La un moment dat se aude: Trebuie sa oprim gazele. Zic si facut. Mama a luat-o inspre gaze. Tata a luat-o inspre sigurante sa le opreasca pe acestea. Aragazul arata de parca un bolovan imens ar fi cazut pe el. Hota nu mai era deasupra aragazului ci in fata chiuvetei. acolo unde stiam eu ca o lasasem pe mama. Toata bucataria era plina de carne de vitel, de oase, de sarme de la hota, de zeama de carne, de masline, de ce iti trecea prin cap. Arata ca dupa bombardament. Deasupra aragazului care acum statea intr-o rana in tavan era o gaura, iar tavanul era zgariat in alte cateva locuri. O bomba explodase in bucatarie si aceea fusese oala sub presiune.
Ceea ce era cel mai important noi eram toti sanatosi. Doar un miracol a facut asta posibil. Cu doar cateva secunde inainte de explozie eram toti in bucatarie. Apoi a ramas doar mama. Si cumva, cineva, o mana nevazuta a tras-o de la chiuveta inspre usa, a luat-o din calea hotei ce fusese impinsa in sus de oala. Desi a curs pe ea apa aceasta nu era fiarta cum ar fi fost normal ci rece. Nu a fost nici oparita si nici macar zgariata. A reusit mai tarziu spaland aragazul sa se zgarie mai tare la degete in tablele acestuia. Dar acum nu avea nimic. Un pic de carne in cap si cam atat. Nu ne venea sa credem ca suntem toti bine.
Si daca pana acum nu credeam in ingeri si miracole acum cred. Cred cu toata puterea ca exista si unii si celelalte. Miracolele sunt posibile si nu doar in carti. Si nu am decat sa ii multumesc lui Dumnezeu ca m-am luat de acolo si mai important ca a salvat-o pa mama. Pentru ca eu una nu sunt pregatita sa trec prin viata fara ea. Si nici nu cred ca voi fi vreodata pregatita.
Azi de dimineata m-am trezit destul de devreme ca sa ma duc la ai mei. Urma sa facem supa de vitel, masline cu pui si galuste cu prune, preferatele mele si ale fratelui meu. Si toate astea pana la ora 13.00 cand trebuie sa fim la Andu ca sa mancam. Ce pot sa spun. Aveam ceva acivitate pentru ziua asta. Si asa a si fost.
Cand am ajuns la ai mei, vitelul era pus la fiert in oala sub presiune, maslinele fierbeau pe aragaz iar mama mesteca de zor in sosul de la masline. M-am apucat cu spor si drag sa spal prunele. Dupa ce le-am spalat m-am apucat sa le desghioc. Si asa mai trecu din timp.
La un moment dat a inceput sa fasaie oala sub presiune. Mama a luat o lingura si i-a dat in cap ca prea facea urat. asa ca a tacut. Tata i-a zis sa dea focul mai incet la aragaz. Era 9 si jumatate. Pe la 10.45 urma sa fie gata vitelul. Totul mergea conform planului.
Am mai lancezit un pic prin bucatarie si neavand ce face m-am dus la calculator sa downloadez pozele ce le facusem aseara cu Andu, Ioana si cele 2 mici. Cand s-a auzit un bumm, si un zgomot de parca tot bufetul de bucatarie ar fi cazut din perete. Am alergat intr-un suflet inspre bucatarie. Dar nu se vedea nimic inauntru. In usa bucatarie era tata. Dar mama? Mama unde era? Stiam ca o lasasem la chiuveta spaland ceva. Am strigat. Mamiii!!! nimic. Nici un raspuns. La un moment dat a inceput sa se limpezeasca atmosfera in bucatariesi a aparut mai intati o soseta albastru cu roz intr-un papuc rosu, apoi genunchiul, apoi cel de al doilea papuc, apoi cel de-al doilea genunchi si parte din sortul albastru pe care il purta. Incet incet a aparut toata. Era mama. Era in picioare in fata mesei. Am strigat la ea si eu si tata: Esti bine? Te doare ceva? Te-ai speriat? Nici un raspuns. La un moment dat se aude: Trebuie sa oprim gazele. Zic si facut. Mama a luat-o inspre gaze. Tata a luat-o inspre sigurante sa le opreasca pe acestea. Aragazul arata de parca un bolovan imens ar fi cazut pe el. Hota nu mai era deasupra aragazului ci in fata chiuvetei. acolo unde stiam eu ca o lasasem pe mama. Toata bucataria era plina de carne de vitel, de oase, de sarme de la hota, de zeama de carne, de masline, de ce iti trecea prin cap. Arata ca dupa bombardament. Deasupra aragazului care acum statea intr-o rana in tavan era o gaura, iar tavanul era zgariat in alte cateva locuri. O bomba explodase in bucatarie si aceea fusese oala sub presiune.
Ceea ce era cel mai important noi eram toti sanatosi. Doar un miracol a facut asta posibil. Cu doar cateva secunde inainte de explozie eram toti in bucatarie. Apoi a ramas doar mama. Si cumva, cineva, o mana nevazuta a tras-o de la chiuveta inspre usa, a luat-o din calea hotei ce fusese impinsa in sus de oala. Desi a curs pe ea apa aceasta nu era fiarta cum ar fi fost normal ci rece. Nu a fost nici oparita si nici macar zgariata. A reusit mai tarziu spaland aragazul sa se zgarie mai tare la degete in tablele acestuia. Dar acum nu avea nimic. Un pic de carne in cap si cam atat. Nu ne venea sa credem ca suntem toti bine.
Si daca pana acum nu credeam in ingeri si miracole acum cred. Cred cu toata puterea ca exista si unii si celelalte. Miracolele sunt posibile si nu doar in carti. Si nu am decat sa ii multumesc lui Dumnezeu ca m-am luat de acolo si mai important ca a salvat-o pa mama. Pentru ca eu una nu sunt pregatita sa trec prin viata fara ea. Si nici nu cred ca voi fi vreodata pregatita.
