vineri, 9 septembrie 2011

Eu si cu mine

M-am facut mica pe canapea. Nu stiu cum altfel sa fiu doar cu mine. Sunt mica si astept sa apar. Si ma gandesc cu teama ca s-ar putea sa nu apar pana la urma la aceasta sueta. Inima mi se strange si incep sa respir mai greu. Nu. Nu e raceala sau alergia ce imi da tarcoale. E ceva ce vine din mine.

- Ce pot sa fac pentru tine?
- Vreau ardei copti, si vinete ca in Grecia, si cartofi prajiti.
- Dar asta pot sa iti fac oricand .
- Asa spui tot timpul. Si pe urma nu faci nimic. Pe urma ba te duci sa ii vezi pe ai tai, ba iesi cu prietenii, ba citesti, ba te uiti la filme. Si eu? Pe mine cui ma lasi? Pe mine nu ma iubesti.
- Ba da. Cum sa nu te iubesc. Te iubesc. Iar eu credeam ca iti plac toate astea. Ca si tu vrei.
- Imi plac, imi plac. Dar mai vreau sa mai stai si doar cu mine. Si tu stai cu mine de vorba doar 10 minute si atunci faci baie. Candva incepusesi sa fii mai atenta. Stiu ca am stat de cateva ori de vorba. Dar in ultima vreme deloc.
- Imi cer scuze. Am gresit.
- Da. Ai gresit. Tu tot timpul gresesti. Nici acum nu ai sta de vorba daca nu ar fi pentru workshopul ala.
- Da. E posibil. Dar tocmai de aceea ma duc la workshop ca sa invat sa ma apropii de tine. Nu vreau sa ma scuz in nici un fel, dar noi nu am fost tocmai apropiate in ultimul timp
- Da. Asa e.
- Da. Stiu.

Liniste. Pace. Calm. Aud masinile cum trec. Simt aerul cum imi paraseste plamanii. Incep sa devin constienta de durerea din degetele cu care strang pixul. Nu am mai scris demult asa mult cu pixul.

-Ti-ar placea sa facem asta?
- Ce?
- Sa scriem cu pixul?
- Ma oboseste aceasta cautare vesnica a ceva ce sa facem. Nu putem sa nu facem nimic? Nu putem doar sa stam?
- Dar...
- Vezi. Asta nu inteleg eu. De ce nu poti pur si simplu doar sa stai?
- Sa stau? Ce or sa spuna ceilalti?
- Ce conteaza ceilalti? Parca dicutam despre mine acum. Eu vreau sa stam. Sa stam si sa nu ne gandim la nimic.
- Mi-au amortit picioarele.
- Schimba-ti pozitia. Ai voie sa te misti. Poti sa faci ce vrei. Iti dau voie.
- Acum faci misto de mine.
- Nu. Sau poate da. Da. Nu stiu de ce am simtit nevoia sa fiu rautacioasa.
- Asta ma doare. Tocmai mi-am dat seama de ce imi e frica sa vorbesc cu tine.
- De ce?
- Daca descopar ca eu te iubesc pe tine si tu nu ma iubesti pe mine. De ce taci? Spune ceva.

E tacere. Simt ca imi vajaie capul. Iar transpir. Sa fie tot de la raceala? Sa fie de la alergie? Imi e frica. Simt ca inima imi batre sa sara din piept. De nu ar suna telefonul. De nu m-ar intrerupe nimeni. Ce fac? De ce imi e frica? Ce o fi in capul meu? Nu stiu. Inima nebuna te iubesc chiar de tu nu ma iubesti. Nu te-as schimba cu alta nici in 1000 de ani. Te iubesc! Ma auzi? Nu vei scapa nicicand de iubirea mea. Poti sa te faci din ce in ce mai mica si mai mica. Eu te iubesc si asa mica cum esti.
- Si eu te iubesc femeie. De asta bat. Nu de frica, ci de fericire. Si stiu ca ma iubesti. Ma iubesti de ceva timp dar ti-a fost frica sa imi spui. Am vazut. Am simtit. Nu inteleg de ce. Dar nu mai conteaza. Hai sa ne iubim. Hai sa stam asa ghemuiti.

Si m-am luat in brate, si am stat asa cu inima mea iubind-o si ea pe mine.

- Stiu ce vreau.
- Ce?
- Vreau as facem pozele pentru cele 2 tablouri.
- Pai hai.
- Nu acum.
- De ce nu acum?
- Acum vreau doar sa stam.
- Si daca ma intreaba cineva maine ce am facut azi ce le spun?
- Le spui ca ai stat.
- Or sa zica ca sunt nebuna.
- Tu ce crezi? Esti?
- Nu
- Atunci?
- Atunci stam.
- La 5 ne apucam de poze.
- Bine. Sa pun ceasul sa sune?
- Nu. O sa stim noi.
- Bine.
- Vreau sa facem si napolitana.
- Acum?
- Nu. Diseara la 10.
- Dar la 8 iesim in oras.
- Nu stam mult.
- Da. Nu o sa stam mult. Ne intoarcem pana la 10.

- Iar te-ai facut mica. Ce s-a intamplat?
- Daca nu o sa mai facem nimic?
- De ce sa nu facem?
- Pentru ca tot timpul facem planuri si pe urma le schimbi. Gasesti ceva sau pe cineva care trebuie ajutat.
- Nu o sa fie asa. Promit. Azi e ziua ta. Facem ce vrei tu, cand vrei tu.

- Il iubesc.
- Stiu. Si eu.
- Si el?
- Nu conteaza.
- Ai dreptate.