Sunt astfel de zile cand sufletul imi e cald cand deschid ochii iar
seara, cand sa il astern la somn se impotriveste, se zbate si nu vrea. Ba mai
are si curajul sa ceara un pix si sa se astearna pe o foaie de hartie cu litere
micute si inghesuite, aplecate usor catre dreapta.
Ziua de azi a fost o zi speciala, o zi cu amintiri depanate,
cu oameni dragi, cu imbratisari din suflet si ochi impaienjeniti de lacrimi, cu
curcubee si tort de bezea, ciocolata si capsuni.
De dimineata am comemorat 7 ani de la moartea bunicii mele.
Sufletul imi era oarecum pregatit dupa visele de cu o seara inainte. Nu pot sa
transform acest moment intr-o clipa fericita. Nu pot si nu vreau sa incerc
macar. A fost trist. Si tristete simt cand ma gandesc ca nu mai este printre
noi. Dar cand ascult povestile celor care au cunoscut-o, cand le privesc ochii
lor in timp ce incearca sa descrie momentele in care vietile li s-au
intersectat, cand simt caldura ce izvoraste aievea parca de pe buzele lor si
cand ma gandesc ca femeia despre care se spun aceste vorbe este bunica mea ma
simt deosebita.
Mi-am dat seama astazi, privind curtea plina de oameni veseli,
deschisi, calzi, ca mostenirea lasata in urma ei este atat de mare, atat de
calda, atat de importanta incat nimeni niciodata nu ar putea sa o transforme
vreodata in bani, iar cuvintele par sa fie prea mici pentru a cuprinde darul
ei. Imi doresc acum ca macar pe jumatate sa reusesc si eu sa las in urma mea.
A doua parte a zilei a fost umpluta cu prieteni si amintiri din
copilarie, copii si jocuri prin iarba, rasete galagioase si imbratisari prin
care incerci parca sa pastrezi cu tine o bucatica din ceilalti.
Si m-am simtit din nou copil atunci cand nu am reusit sa
rezist tentatiei si am furat o capsunica invelita pe jumatate in ciocolata de
pe tortul facut de Bogdan. Eu la dulciuri rezist destul de usor dar un astfel
de tort scoate copila din mine la iveala.
Nici macar ploaia nu a indraznit sa ne deranjeze. Ea si-a
desfasurat tunetele si fulgerele la orizont si ne-a bucurat privirile cu un
curcubeu mare, mare, mare.
Daca ar fi sa pun punctul pe i si sa spun despre ce a fost ziua asta as
spune: „despre copilarie”. Amintiri cu bunici, amintiri cu prieteni, aminiri cu
pitici, toate amestecate cu un curcubeu, un tort si 3 tone de oameni dragi, cu
clipe triste si clipe fericite, cu zambete si lacrimi. A fost viata insasi
comprimata intr-o zi.
