luni, 22 iunie 2015

Un gand din inima

Am tot sapat in ultima vreme in mine si am tot dezvaluit rani ce se gasesc acolo, mai mult sau mai putin cicatrizate, mai mult sau mai putin dureroase. Impartasindu-le am primit la schimb impresiile celor din jur care ma iubesc. Mi-am dat seama astfel ca exista un aspect care nu a fost vizibil in exterior. Aceste rani, aceste cicatrici sunt ale mele si nu le-as schimba pe nimic in lume. Schimbandu-le, renuntand la ele ar fi ca si cum as renunta la mine. Ele sunt acolo, alaturi de alte intamplari din trecutul meu, caramizi ale fiintei mele. Imi sunt dragi cu toata durerea si toate lacrimile pe care le scot din mine. Le descopar cu curiozitatea unui copil si, pe masura ce le tot descopar, ma indragostesc din ce in ce mai mult de mine, de sufletul meu.

Mi s-a intamplat chiar sa primesc reactii de genul: dar daca nu ar fi fost asa, daca ar fi fost altfel? Nu am raspuns la intrebarea: de ce a fost asa. Dar sunt sigura ca asa a fost cel mai bine. Nu cred ca exista vreo persoana care sa poata sa faca vreun strop mai mult decat ce a fost.

Multumesc tuturor celor care m-au inconjurat cu iubire, m-au ocrotit si mi-au oblojit ranile de care au stiut.

Multumesc tuturor celor care ma inconjoara cu iubire, ma ocrotesc si imi oblojesc ranile pe care le impartasesc.

Pentru restul am eu grija, iubire si zambete.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu