M-am trezit din somn. Pare sa fie
inca noapte. In cort intunericul este dizolvat de lumina de la becul din
camping. Dar ma intreb: pentru ce m-am trezit oare? Nu imi aduc aminte sa fi
visat ceva. Si totusi simt ca ceva nu e in regula. Ma uit la ceas. E 3.20.
Deodata cortul se lumineaza. Nu
dureaza mult si cade si tunetul. Acum stiu. E o furtuna. Picaturile mari si
grele de apa incep sa se arunce asupra panzei cortului. Le simt cum se izbesc
de nisip si sar in sus. Le simt cum dau in salteaua de sub mine. Intind mana si
simt cum fac sa vibreze panza de la dormitor.
Fulgerele isi urmeaza randul unul
dupa altul. Tunete se aud din ce in ce mai aproape. Imi aduc aminte de
copilarie. Imi placeau furtunile cu fulgere si tunete atunci cand
le puteam urmari de la departare. Cand puteam sa ma bucur de spectacolul de
lumina, de panzele de paianjen tesute de fulgere pe cer. Intotdeauna cand
veneau spre mine ma speriam, ma ascundeam, cautam compania celor din jurul meu.
Acum... sunt singura.
Tot ce pot sa fac este sa numar
distanta de la fulger la tunet. Si incep. Las lumina sa se stinga si numar: 1,
2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Urmeaza bubuitura. Ma gandesc ca e destul de departe.
Poate nu se apropie. Un alt fulger. Ajung doar pana la 6. Se apropie. Fulgera
din nou. Reusesc iar sa numar pana la 8. Sunt oare mai multe? Se lumineaza din
nou cortul. 1,2. Se aude ca si cum cerul se despica in doua. E deasupra mea.
Imi e frica. Nu e nimeni langa mine. Picaturile zguduie in continuare cortul.
Incerc sa nu ma gandesc. Doar numar. Imi dau seama la un moment dat ca eu
numaram dar tunetul trecuse de mult. Trecuse si urmatorul fulger. Nu mai stiu
daca se apropie sau se indeparteaza. Nu imi dau seama care tunet vine dupa care
fulger. Nu stiu daca sa mai numar sau nu.
Ma decid sa fac o ultima
incercare. Deodata se lumineaza cortul. Nu apuc sa spun 1 si se prabuseste
cerul. Pamantul se zguduie. Salteaua sub mine vibreaza. Mi-ar placea sa ma tina
cineva in brate. Sufletul mi s-a facut mic in mine. Trag perna in brate si ma
fac melcusor in sacul de dormit. Cand s-a stins fulgerul, s-a stins si lumina din
camping. E intuneric acum si doar fulgerele lumineaza. Dar dupa fulgere urmeaza
tunete si nu vreau sa mai aud. Vreau sa fie intuneric. Pamantul continua sa se
zguduie de fiecare data cand tuna. Inchid ochii sa nu mai vad lumina dar parca
simt fulgerele, iar tunetele cad unul dupa altul.
Dintr-o data simt ca se
indeparteaza. Tunetele sunt din ce in ce mai rare. In urma ramane doar ploaia
care se joaca pe tenta. Inca melcusor inchid ochii si ma las leganata de muzica
ploii. Incet, incet adorm.
....
La 5.40 suna alarma pentru
rasarit. Ploaia inca se joaca pe cort asa ca opresc alarma si ma intorc pe
partea cealalta. Imi simt corpul obosit de incordare. Muschii se relaxeaza incetisor. Adorm.
....
La 10 ies din cort. Din vorba in vorba, aflu
ca unul din fulgerele din timpul noptii a lovit una dintre cladirile din
camping. Acum e insa soare si marea agitata e calda. Nisipul inca umed
pastreaza amintirea furtunii.
